Vacanța înseamnă relaxare, dar poate fi și o schimbare a rutinei tale de antrenament. Eu, de exemplu, am încercat prima oară sporturile de apă și m-am întors din concediu mai în formă ca niciodată.
Mi-aș începe pledoaria mărturisind că nu-s vreo împătimită într-ale sporturilor de apă. Ba chiar îmi amintesc cu sfială că, acum câțiva ani, m-am lăsat cu greu convinsă să încerc toboganele mai pricopsite din parcurile acvatice. Deși înot încă din copilărie.
Pe de altă parte, de gura soțului, am încercat cândva și kiteboarding, cu toate că știam că n-am să trec de lecția introductivă. În mâinile mele, zmeul era un dragon în toată regula chiar și pe uscat, d-apoi pe mare.
Chiar și așa, când ajungi în vacanță în Maldive, opțiunile recreative nu-s taman multe. Așa se face că, după câteva zile de turism culinar și plajă, sporturile de apă au devenit și ele alegeri viabile. Am făcut snorkeling… și toate așteptările mi-au fost cu mult depășite.
Apoi, am încercat canoe. Am luat în primire o ambarcațiune dublă și două pagaie și pe aici ne-a fost drumul. Am dat înconjurul insulei de mai multe ori, boscorodindu-l fiecare pe celălalt că nu trage suficient de tare pentru echipă (am apucat să spun că tot despre soțul din dotare este vorba în acest plural?). Privind de pe mal, „distracția” cu canoe părea floare la ureche, însă odată ajunși în ocean, am avut nevoie de ceva suflu și rezistență în brațe.
Mișcarea în sine este simplă, sincron, iar pagaia nu trebuie cufundată foarte adânc în apă. Însă chiar și așa, se cere ritmicitate, ambarcațiunea nu avansează din inerție. Nici valuri n-am prea avut. Acum, privind retrospectiv la plimbarea cu canoe, am simțit cum mi se încing tricepșii, dar și mușchii abdominali. Încordați și ei, dată fiind disciplina pe care o presupune sportul acesta.
Ceva mai târziu, am urcat pe S.U.P. Cu ceva mai multe emoții, fiindcă pe S.U.P. eram pe cont propriu. Am început prin a vâsli din genunchi, pentru a prinde curaj și echilibru. Spre surprinderea mea, acomodarea s-a produs mult mai devreme decât m-aș fi așteptat, așa că după primii 100 de metri, deja înțelesesem dinamica și înaintam încrezătoare din picioare. Nu degeaba i se spune „Stand Up Paddle”, așa că m-am conformat. Unde mai pui că fascinantul univers subacvatic abia acum mi se înfățișa și el la picioare, în toată splendoarea!
Atât de entuziasmată am fost de întreaga ispravă, că nici n-am mai simțit oboseala. Făcând o comparație cu aventura cu canoe, voiajul pe S.U.P. mi s-a părut relaxant ca o plimbare în parc. Sau poate că aveam antrenamentul deja făcut, așa că brațele-mi n-au mai intrat în grevă.
Cu toate că îmi amintesc că le-am pus serios la treabă odată cu viteza, cu schimbările de direcție, dar și la frânele cu drift pe care le executam cocoțată pe S.U.P. De altfel, nu că mi-a plăcut… când am ajuns la București, mi-am comandat propriul S.U.P. Și cu asta, am spus totul.
Text: Andreea Ibacka / Foto: Cabral Ibacka
Citește și: Deea Buzdugan: Am fost la Rolex Middle Sea Race
Urmărește FitnessMag.ro pe Facebook și Instagram
